Recomandare carte: Poveşti pentru copii isteţi, de Karina Muresanu Vlad
Azi vă recomand o carte pentru copii: Poveşti pentru copii isteţi! Am primit această carte de la Carmen-Luxul simplitatii, cartea fiind scrisă de sora ei: Karina Muresanu Vlad. Mi-a plăcut din prima clipă, aşa că v-o recomand şi vouă!
Poveşti pentru copii isteţi, de Karina Muresanu Vlad
Cartea Poveşti pentru copii isteţi, scrisă de Karina Muresanu Vlad, cuprinde o serie de istorioare care, cu siguranţă, vor trezi interesul celor mici.
Toate poezioarele sunt scrise cu mult drag şi fiecare are o morală a ei. Astfel, copii vor învăţa să fie mai toleranţi, să nu judece prea repede un lucru, să nu aibă prejudecăţi…
Nu pot să spun care poezie mi-a plăcut cel mai mult, fiecare este specială şi din fiecare avem câte ceva de învăţat! Totuşi, Viaţa la ţară mi-a adus aminte de copilăria mea fericită, de vacanţele pe care le petreceam la bunicii mei dragi.
Cu acordul Karinei, redau mai jos această poezie. Astfel, sper să vă stârnesc interesul pentru această carte!
Viaţa la ţară
Viaţa la ţară:
linişte şi leneveală…
Cel puţin aşa credeam
când oraşu-l blestemam
pentru toată gălăgia,
stresul şi agitaţia
cu care mă-nconjura,
obosea şi enerva.
Şi aşa că într-o vară,
când mătuşa de la ţară
mă chemă în vizită,
n-am precupeţit o clipă,
am pus totul în valiză
şi târând cu greu bagajul
mă grăbesc să nu pierd trenul.
Vreo trei staţii şi o haltă,
iată-mă-s ajuns la ţintă!
Ce privelişte, copii!
Numai dealuri şi câmpii,
ape limpezi şi … gângănii!
Una-mi intră-ntr-o ureche,
alta mi se zbate-n plete
şi mai e şi o furnică,
mică, rea, obraznică,
ce să-mi facă în necaz,
vrea să mi se vâre-n nas.
„Fui, câh, câh, hapciu, hapciu!”
Merg ca orbul pe un drum
unde nimeresc deodată
într-o chestie ciudată:
o plăcintă, aşa, moale
şi urât mirositoare.
„Ei, drăcie! Ce să fie?”
Mă întreb în sinea mea când,
uitându-mă mai bine,
văd în faţă, pe şosea,
tacticoasă, o viţea.
Vezi acum şi dumneata
că la întrebarea mea
răspunsul era firesc,
de la sine înţeles.
Până să se facă seară
sunt la tuşa în ogradă.
– Apoi, bine ai venit!
– Iar eu bine v-am găsit!
– Stai aşa să-ţi spun nepoate
că eu mă pornesc la noapte
să mă duc la târg c-o vacă
şi mă-ntorc abia diseară.
Te-aş ruga, dac-ai putea,
să grijeşti de casa mea,
raţe, gâşte ş-alte alea.
– Cum să nu, cu mare drag.
N-o fi aşa de complicat…
Şi mă duc deci la culcare
dup-o zi obositoare.
Sforăi eu de sar scântei.
Noaptea pe la ora trei,
când e somnul cel mai dulce,
sar în sus cam de un stânjen.
Chiar lângă fereastra mea,
un cocoş zelos cânta.
Zvârl cu perna după el,
că vreau să mai dorm niţel.
Ţi-ai găsit! Nici pomeneală…
Se face de ziuă afară
şi flămânde raţele
se pornesc să măcăie,
puii-n cor să piuie
şi în faţa casei câinii
latră cât îi ţin plămânii.
Mă trezesc cu binişorul,
dau la vaci, adăp şi calul,
curăţ în coteţ la porc,
cat găinile de ou
şi păzesc apoi şi puii
să nu îi înhaţe ulii.
Prăşesc straturi prin grădină,
fac o supă de găină
şi când să mă pun la masă
vine şi mătuşa acasă
ca să-mi spună că la noapte:
„Ţesem la război, nepoate!”
– Ba asta s-o crezi mata,
că eu plec şi săru-mâna!
În apartament la bloc,
stau la soare pe balcon.
Şi ce linişte, copii!
Nu tu câini sau orătănii,
doar tramvaie şi claxoane
iar ceasul deşteptător
sună doar la ora opt.
Cartea cuprinde 15 poezii: Viaţa la ţară, Povestea pisicuţei mele, Căţelul Mişa, Un ou diferit, Şoricelul migrator, Veveriţa Niţa, Puiul de urs, Brotacul, Lupul alb, Despre vrăbii şi rândunele, Despre măgar, Canarul şi rândunica, Despre furnică, O poveste cu un arici şi Vulpea moralistă. Toate sunt poveşti frumoase, captivante!
Fiecare poezie este însoţită de câte o ilustraţie sugestivă. Ilustraţiile sunt realizate tot de o româncă la origine: Raluca Bramming – Hansen.
Este o carte foarte frumoasă, pe care v-o recomand cu mare drag!
3 comentarii
Adriana
Carmen, te intreb pe tine, pentru ca tu sigur ai citit poeziile: tie care poezie iti place cel mai mult? Sunt curioasa, asta e 🙂
Carmen
Adriana, My Number 1 este „Un ou diferit”. Poate pentru ca m-am simtit (si am fost) mereu mai… altfel decat altii 🙂 Si, la fel ca puiul din ou, mereu am iesit la … suprafata 🙂 Sau poate pentru ca iubesc puii de rata, si animalele in general si de aia ma lupt impotriva mea insami sa reduc din ce in ce mai mult consumul de carne. Ziua cand o sa reusesc sa nu mai vreau carne o sa fie ca si ziua in care m-am lasat de fumat, un succes personal. 🙂
Adriana
Da, este o poezie din care avem ceva de invatat: sa fim mai toleranti si sa nu judecam prea repede 🙂
Redau cateva versuri:
„Sub o cloşcă, la clocit,
nu ştiu cum s-a nimerit
şi un ou mai diferit.
…
Ce vreau eu să zic acum,
că nu-i bine de hulit
când ceva e diferit.
E aşa cu un motiv.
Şi-apoi lumea asta mare
n-ar fi cam plictisitoare
dac-am fi chiar toţi la fel?
Ia, gândeşte-te niţel!”