Locuri de vizitat

Ploieşti, orasul meu – guest post

Azi Vienela ne propune o plimbare cu bicicleta prin Ploieşti:

„Simt pe pleoape o mângâiere diafană, caldă şi insistentă, semn că soarele s-a trezit înaintea mea astăzi şi vrea să mă salute. Bobiţele de grâu de la pervazul ferestrei au atras câteva vrăbiuţe. Le aud cântându-şi bucuria de a trăi în Ploieşti, unde oamenii sunt darnici şi le hrănesc.

Cobor din pat şi în mai puţin de zece minute sunt gata de plecare. Vechea mea bicicletă albastră aşteaptă nerăbdătoare să fac un nou tur al oraşului, ca în fiecare duminică dimineaţă. În aer se simte un uşor parfum de detergent de la fabrica situată pe Şoseaua vestului. Pe aici nu este mare lucru de văzut, în afară de strada care duce spre ieşirea din oraş, spre Valea Prahovei, spre munţii înalţi, sălbatici şi plini de verdeaţă, spre izvoare cu apă dulce şi rece, spre păduri umbroase, prin care soarele se strecoară pe fâşii. În aceste păduri seculare îşi imaginează copiii că trăiesc spiriduşii, elfii şi zânele, în aceste păduri se joacă de-a cercetaşii.

Străbat o parte a cartierului Nord şi fac dreapta spre centru, trecând pe lângă Sfântul Apostol Andrei, clădire ce are statut de biserică şi aspect de catedrală. Străduţele înguste îmi zâmbesc cu mii de flori primăvaratice, care au împânzit aerul de miresme ameţitoare. Ies în centrul oraşului, unde clădirile moderne sunt înconjurate de parcuri bine întreţinute, în care iarba fină se împleteşte cu lalelele, în timp ce bobiţe ca de rouă se preling pe pământ, căzute din fântâni arteziene.

Palatul Culturii, construcţie monumentală, realizată în stil neoclasic francez, adăposteşte Biblioteca Nicolae Iorga, Şcoala Populară de artă, Sala Paşilor Pierduţi, Muzeul de etnografie, Universitatea cultural-ştiinţifică. Intrarea de pe partea sudică se află la nivelul primului etaj şi este flancată de coloane masive. Mereu m-am mândrit cu această clădire veche, bogată în ornamente arhitecturale.

Undeva în dreapta se află stadionul Ilie Oană, mândria lupilor galbeni, cum îşi spun microbiştii ploieşteni. Nu merg spre el, ci ţin drumul drept şi intru pe bulevardul castanilor, care mă întâmpină zâmbind chiar de lângă elegantul Muzeu de artă. În dreptul statuii lui Radu Stanian îmi amintesc de bătrânul preot polonez pe care l-am întâlnit în Italia şi care m-a uimit cu vastele sale cunoştinţe. M-a întrebat de unde sunt şi i-am răspuns scurt: România. El dorea să afle orasul. La auzul numelui Ploieşti mi-a zâmbit cald şi mi-a vorbit despre Al Doilea Război Mondial, despre rafinăriile de petrol care înconjoară oraşul precum zidurile unei cetăţi, despre bombardamentele care au lăsat urme adânci în pământul nostru drag.

Dacă treci perpendicular peste bulevard prin dreptul statuii lui Radu Stanian, ajungi la Muzeul Ceasului, singurul muzeu de acest fel din România. Acolo sunt ascunse adevărate bijuterii: primul ceas de buzunar, orologii de turn, ceasuri cu mecanisme muzicale şi ceasuri care au aparţinut unor personalităţi (I.L.Caragiale, C.Brâncoveanu, A.I.Cuza).

Pedalez tot mai încet, pentru a profita de răcoarea blândă a bulevardului şi de miresmele pe care floarea mândră de castan le răspândeşte în jur. Nici un oraş din lume nu se poate lăuda cu un bulevard mai frumos ca al meu! Mă întorc spre casă. Intru pe străduţele scurte care duc spre Cimitirul Eroilor şi Sala Sporturilor Olimpia. Prin minte îmi aleargă frânturi de amintiri din zilele în care mergeam acolo la patinoar, când culegeam cireşe coapte, când înotam fără teamă.

Zăresc micuţa biserică de lemn din cartierul meu şi ştiu că mai am doar puţin până ajung acasă. Foişorul din curtea bisericii, şi el de lemn lăcuit, parcă invită la odihnă şi meditaţie. Nu am reuşit să fac un tur complet al oraşului în acea zi de primăvară, însă mi-am încărcat bateriile şi m-am bucurat de o parte din frumuseţea oraşul meu natal, Ploieşti.”

__________

Vienela, îţi mulţumesc foarte mult pentru faptul că ai acceptat provocarea mea şi ne-ai povestit despre oraşul tău – Ploieşti!

Cu acest guest post Vienela se înscrie în concursul Povesteşte-mi despre oraşul tău / localitatea ta!

Tu nu vrei să-mi povesteşti despre oraşul tău / localitatea ta? Poți să-mi scrii pe adresa de mail: jurnal.stildeviata @ gmail . com

Numele meu este Adriana şi îţi urez Bun venit pe blogul Stilul meu de viață! Este un blog pentru părinți și copii, unde veți găsi multe idei despre: joacă, educaţie, organizare, gătit simplu & viaţa noastră de zi cu zi. Îţi mulţumesc pentru vizită şi te mai aştept cu drag în căsuţa mea virtuală! Despre mine & Blog ⇢

6 comentarii

  • Iuliana

    La Ploiesti am fost acum vreo 25 de ani si am niste amintiri vagi cu o galerie comerciala foarte frumoasa unde am mancat profiterol, o raritate la vremea aia. Mi-ar placea sa il revad 🙂

  • Vienela

    Abia acum am reusit sa imi vad cuvintele asezate pe blogul tau. Iti multumesc mult, Adriana!
    Iuliana, acea galerie comerciala si-a luat pomposul nume de mall. Nici nu stiu daca mai exista cofetaria unde puteai gasi cele mai bune prajituri din oras, dar voi trece zilele urmatoare pe acolo, sa aflu. 🙂

  • Raluca M.

    Cofetaria din galerii cu masute si scaune joase, daca la aceea te referi, nu mai exista, sunt in schimb altele. Mai demult mergeam la gelaterie unde o tanti ne servea cu prajitura cu mere si frisca si ceaiuri aromate sau sucuri proaspat stoarse si asezonate cu menta din gradina si inghetata era de casa. Chiar o sa o caut sa vad daca mai este.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.