Ploiesti, orasul meu – guest post

Azi continuăm plimbarea noastră prin Ploieşti, dar de această dată gazdă ne este Raluca:

„Ploiesti – o vizita personala

Cand mi-am propus prima data sa scriu despre orasul care m-a adoptat sau pe care l-am adoptat (nu imi este foarte clar cine pe cine sau care pe care, exact ca in dilema cu oul si gaina) acum mai bine de 10 ani, m-am gandit la o plimbare virtuala cu descrieri ale locurilor si apoi s-a produs declicul: o sa va povestesc despre un Ploiesti personal, un loc pe care l-am descoperit in timp pornind de la premiza ca este un oras urat, clasic muncitoresc si atat.

E de prisos sa va spun ca mi-am schimbat modul de gandire la 180 de grade.

Primul contact a fost cu liceul unde urma sa imi continui studiile: Colegiul National “Ion Luca Caragiale”, m-a atras cladirea, are ceva misterios si pentru copila de atunci a insemnat factorul cheie de selectie.

Colegiul National “Ion Luca Caragiale”

Perioada misterelor trecand am inceput sa deplang din ce in ce mai mult blocurile gri pe care le vedeam in fiecare zi pe fereastra si sa iubesc parculetul de langa casa, sa ma plimb “prin oras” cutreierand strazi, magazine si barulete. Asa face orice licean care se respecta, nu?

Tarziu, dupa ani destui am descoperit parcul de la Sala Sporturilor si al ei Turn al Parasutistilor la care ma uit mereu imaginandu-mi ce ar putea fi si nu e. Tot in aceeasi perioada am descoperit si Parcul de la Bucov situat la 5 km de oras, unde se poate vizita Gradina Zoologica (ceea ce si fac in week-endurile de toamna sau iarna), imagina un joc “Ghiceste Statuia” printre scriitorii imortalizati aici, vizita muzeul sau pur si simplu relaxa in natura.

Recent am inceput sa ma interesez despre istoria Ploiestiului si am realizat ca orasul asta a avut in acelasi timp o binecuvantare si blestem: aurul negru. Petrolul a dus la dezvoltarea lui industriala si in acelasi timp “a ajutat” mult bombardamentele din timpul celui de-al doilea razboi mondial, asta ducand la lipsa unui centru istoric in adevaratul sens al cuvantului.

Acum, daca ar veni un prieten la mine, cineva care nu a mai fost in oras, eventual cu idea ca: “cel mai bun lucru in Ploiesti este apropierea de munte”, ei bine, l-as plimba.

As incepe cu Gara de Sud, o relaxare pe o banca de pe Bulevardul Castanilor, un tur de muzee: Muzeul Ceasului, Petrolului, de Arta, de Istorie, Ion Luca Caragiale, Casa de Targovat si Palatul Culturii; toate impresionand atat prin colectiile pe care le gazduiesc cat si prin arhitectura interesanta.

Muzeul Ceasului

Muzeul de Arta

Ne-am opri la o terasa cocheta sa ne savuram pranzul si spre seara as propune o plimbare spre Crama de la Seciu, plimbare care este ea in sine o experienta, dar pe intuneric: zici ca esti in Las Vegas. Toate luminitele orasului si satelor invecinate se aprind si suntem partasi la un adevarat spectacol.

Casa interbelica renovata cu stil – idea mea de terasa cocheta

Eu cred ca as putea sa schimb usor parerea vizitatorului meu si sa ii fac o zi mai frumoasa pentru ca Ploiestiul poate fi cunoscut si altfel decat ca un oras industrial aflat la 60 de km. de Bucuresti si mai cred ca Mos Ploae ar fi mandru de ceea ce s-a dezvoltat aici!”

__________

Raluca, îţi mulţumesc foarte mult pentru faptul că ai acceptat provocarea mea şi ne-ai povestit despre oraşul tău – Ploieşti!

Cu acest guest post Raluca se înscrie în concursul Povesteşte-mi despre oraşul tău / localitatea ta!

Tu nu vrei să-mi povesteşti despre oraşul tău / localitatea ta? Poți să-mi scrii pe adresa de mail: jurnal.stildeviata @ gmail . com