Hreanul

Hreanul este o plantă legumicolă din familia cruciferelor, rudă apropiată a verzei şi a conopidei, dar şi a muştarului. Hreanul este originar din vestul Asiei şi sud-estul Europei, este o legumă perenă şi este cultivat pentru rădăcina sa de culoare alb-gălbuie cu aromă şi gust picant.  Hreanul nu este o plantă pretenţioasă faţă de factorii de mediu, este rezistent atât la temperaturi scăzute cât şi la temperaturi ridicate şi perioade lungi de secetă. Datorită rezistenţei crescute la factorii de mediu, în zona noastră hreanul creşte aproape în fiecare grădină.

Este folosit la gătit şi este nelipsit în prepararea murăturilor! Se pare că este cunoscut încă de pe vremea dacilor, care îl foloseau ca şi remediu popular pentru tratarea diferitelor afecţiuni.

Ce conţine?

• vitamina C
• calciu, magneziu, zinc
• sulf – acesta cauzează mirosul înţepător specific hreanului
• sinigrină
• asparagină
• răşină

Ce proprietăţi are?

• imunostimulator – datorită conţinutului bogat de vitamina C
• ajută digestia – planta este bogată în sulf, iar consumul hreanului alături de mâncăruri mai grele (în general carne mai grasă) ajută la digestia acesteia
• antialergic
• antibactetrian – datorită conţinutului de sinigrină
• antioxidant
• antiseptic
• detoxifiant
• expectorant – hreanul este un remediu minunat pentru tuse, gripă şi probleme ale sinusurilor (cine a curăţat şi a dat pe răzătoare hrean ştie despre ce vorbesc :))
• tonic

Contraindicaţii:

• deoarece conţine goitrogeni, persoanele cu problemă de tiroidă trebuie să îl consume în cantităţi reduse!
  

Cum îl putem introduce în alimentaţia noastră?

• bunica mea spunea că nu trebuie să lipsească din niciun borcan de murături: „cu cât punem mai mult hrean, cu atât vor fi mai tari murăturile şi nu vor face floare (mucegai)”
• în zona noastră se consumă de regulă de Paşte împreună cu şunca fiartă, umplutura şi friptura. Mie îmi place foarte mult combinaţia de şuncă de casă fiartă şi hrean (de altfel este preferata mea dintre toate mâncărurile pascale), iar în acest caz hreanul este binevenit pentru a ajuta digestia acestor preparate „puţin” mai grele
• eu mai folosesc hreanul în salata de sfeclă, care este nelipsită de pe masă în sezonul de iarnă.
• mama mea face o pastă din brânză şi hrean care este foarte gustoasă (deşi nu este decât foarte puţin picantă, lui L. nu îi prea place)
• în Praga am gustat un sos de mere cu hrean foarte, foarte bun. Am încercat să-l prepar şi eu în casă: măr dat pe răzătoarea mică, hrean, lămâie, smântână, sare. A ieşit bun, dar parcă îi lipsea acea savoare pe care numai într-un bistro din Praga o poţi găsi 🙂

Acum cunoscând aceste informaţii, veţi introduce hreanul în alimentaţia voastră zilnică?

Ştiu că multe cititoare ale acestui blog sunt interesate de alimentaţia sănătoasă, deci vă aştept cu drag să ne împărtăşiţi din cunoştinţele voastre despre acest aliment – hreanul, precum şi despre preparatele în care folosiţi hreanul.