Galati – orasul meu, guest post

Azi Iuliana ne povesteşte oraşul ei – Galati.

„Mi-am reproşat de multe ori că sunt mai îngăduitoare cu alte oraşe şi mai dispusă să le văd părţile frumoase, decât se întâmplă să fiu cu propriul meu oraş. Dehh, întotdeauna iarba vecinului e mai verde…mai ales văzută de peste gard.

Chiar îmi propusesem ca într-o bună zi să străbat Galaţiul la pas, să încerc să-l privesc cu ochi indulgent de turist şi să-i scotocesc prin istorie, aşa că propunerea Adrianei de a scrie un articol despre orașul meu a picat numai bine şi mi-a dat exact impulsul de care aveam nevoie ca să nu mai amân plimbarea.

Galaţiul are o istorie glorioasa în spate. A fost de exemplu, primul oraş din ţară care în 1911 dezvelea o statuie a lui Eminescu, operă a celebrului sculptor Frederic Storck, statuie cu care încă ne mândrim în parcul din centrul oraşului. În anii ’30, Galaţiul era considerat unul dintre cele mai înfloritoare oraşe ale ţarii, fiind devansat doar de Bucureşti, Iaşi, Chişinău şi Cernăuţi. Din păcate, lucrurile nu mai stau la fel de bine şi în zilele noastre, deşi Galaţiul este în continuare cel mai mare port fluvial al ţării.

Totuşi istoria se păstrează vie în multe părţi ale oraşului, conservată mai bine sau mai puţin bine şi chiar dacă acum gălăţenii nu sunt deloc mulţumiţi de cum arată oraşul lor, eu mi-am propus să fac aici un exerciţiu de optimism şi să arăt doar partea frumoasă a Galaţiului, cea pentru care ar merita o vizită turistică.

Primul lucru care îţi atrage privirile când te apropii de Galaţi este colosul siderurgic ale cărui furnale le vezi de departe. Deşi nu mai e deloc ceea ce a fost cândva, combinatul siderurgic este încă impresionant şi alături de şantierul naval, ţine cât de cât economia zonei pe picioare.

Pe lângă grădina botanică şi alte câteva parcuri din diverse zone ale oraşului, când vine vorba despre locuri de agrement, noi, gălăţenii, ne mândrim în primul rând cu faleza minunată a Dunării, principalul loc de promenadă, de jogging, de plimbări cu bicicleta și chiar de pescuit. Aici au loc frecvent concerte şi spectacole în aer liber şi tot aici, lângă Elicea simbol al şantierului naval este principalul punct de întâlnire al tuturor adolescenţilor din Galaţi. E suficient să spui „la elice” pentru ca oricine să ştie ca urmează o plimbare pe faleză şi un suc sau o bere la una din terasele plutitoare de pe malul Dunării.

Faleza gălăţeană găzduieşte şi o expoziţie permanentă de sculpturi în metal, cea mai mare expoziţie de acest fel din Europa. Sculpturile au fost realizate în anii ’70, special pentru faleza Dunării, în cadrul unei tabere internaţionale de creaţie.

Un capăt al falezei este străjuit de turnul de televiziune. Înalt de 150 m, turnul cuprinde pe lângă spaţii tehnice şi două restaurante, unul aflat la parter, iar unul la înălţimea de 86 de metri, acesta din urmă fiind singurul restaurant din ţară situat la o asemenea înâlţime. Este un obiectiv de neratat dacă doriţi să savuraţi o panoramă de vis asupra Galaţiului, a Dunării, a Siretului la vărsarea în Dunăre, dar şi a munţilor Dobrogei aflaţi în apropiere.

La celălalt capăt al falezei, lungă de 4 km, mica Piaţă a Falezei, este dominată de statuia lui I.C. Brătianu, într-o ţinută demnă, căutând în depărtări şi arătând parcă cu mâna spre Basarabia şi gurile Dunării.

Tot aici se găseşte cea mai veche clădire din Galaţi, şi anume Biserica Fortificată Sfânta Precista, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, sfințită în 1647. Se spune că pe timpuri a fost săpat un tunel secret de la biserica Precista până pe malul celălalt al Dunării, pentru a putea ascunde bunurile și a scăpa de atacurile vrăjmașilor.

Plecând dinspre faleză spre centrul oraşului, găsim o altă sculptură deosebit de frumoasă, de fapt o fântână arteziană, realizată în 1966 de către Constantin Baraschi şi denumită „Fata pe valuri”. Fata, scăldată veşnic de 6 peşti este numită cu oarecare umor de către localnici „Nespălata” şi este de asemeni un punct de reper al oraşului. Chiar şi Google Maps o poate identifica pe „Nespălata” 🙂

Galaţiul are multe clădiri istorice frumoase şi impresionante, pe lângă care gălăţeanul de rând trece grăbit şi îngândurat şi nici măcar nu le mai vede, ca să se bucure de ele. Dar un turist, le-ar remarca cu siguranţă şi le-ar privi cu admiraţia pe care le merită.

Una dintre clădiri este Palatul Navigaţiei sau Gara Fluvială, ridicată la începutul secolului 20 după planurile arhitectului Petre Antonescu, fost discipol al celebrului arhitect Ion Mincu, fondatorul școlii naționale românești de arhitectură.

Impresionantă atât prin dimensiuni, cât şi prin monumentalitatea construcţiei este şi clădirea Universităţii, situată în centrul oraşului şi ridicată între anii 1911-1913.

Palatul Administrativ, actualmente Prefectura Galaţi este o altă clădire impunătoare care merită admirată în centrul Galaţiului. A fost construit între 1904-1905 după planurile arhitectului Ion Mincu. Faţada principală este străjuită de două statui ale sculptorului Frederic Storck, reprezentând „Industria” şi „Agricultura„. Ceasul de pe frontonul palatului este funcţional şi la fiecare oră exactă intonează câteva acorduri ale nemuritorului vals „Valurile Dunării” capodoperă a compozitorului gălățean Iosif Ivanovici.

Pentru construcţia Teatrului Dramatic, începută în 1924, proiectul a fost conceput în Italia, iar constructorul a fost adus de la Roma. Cu atâtea talente internaţionale care au contribuit la acest proiect, nici nu e de mirare că teatrul din Galaţi beneficiază de o clădire atât de frumoasă.

Oraşul este bogat şi în lăcaşe de cult cu vechime. Biserica romano-catolică datează din 1844, biserica greacă din 1866, iar biserica Vovidenia a fost ridicată în 1790. Aici se află mormântul Smarandei Cuza, mama domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Cea mai reprezentativă este însă, Catedrala Arhiepiscopală Ortodoxă, Dunărea de Jos, a cărei piatra de temelie a fost pusă în 1906 de către prinţul Ferdinand şi principesa Maria.

Mai sunt încă multe alte clădiri, statui sau zone frumoase din Galaţi pe care nu le-am putut cuprinde în articol şi pe care rămâne să le descoperiţi voi singuri, cândva, într-o plimbare prin oraşul de la mila 80 a Dunării.

Dacă treceţi pe aici, nu uitaţi să cereţi neapărat un borş de peşte sau o saramură la unul dintre cele câteva restaurante cu specific pescăresc situate pe faleza Dunării 😉

Adriana, îti mulţumesc tare mult pentru această idee frumoasă şi pentru invitaţia de a participa la proiectul tău. Mi-a făcut mare plăcere să schimb perspectiva şi să fac un exerciţiu turistic în propriul meu oraş. Sper să fi convins măcar câţiva dintre cititorii tăi să îl viziteze.”