Dacă e miercuri, e ziua provocărilor! Săptămâna aceasta nu am avut o provocare „mai deosebită” pe care să v-o împărtăşesc, dar vă arăt o provocare de zi de zi: dezordinea de la mine din casă…
De multe ori stau şi mă întreb cum poate un copil să împrăştie toate (dar chiar TOATE) jucăriile prin toată (dar chiar TOATĂ) casa?!?
L. are 2 ani jumate, dar încerc să o obişnuiesc să-şi strângă jucăriile după ce nu se mai joacă cu ele. Încerc…
Aşa arăta casa mea ieri spre seară (pun poze ÎNAINTE şi DUPĂ)
SUFRAGERIA
.JPG "dezordine jucarii")
CAMERA
.JPG "dezordine jucarii")
.JPG "ordine jucarii")
.JPG "ordine jucarii")
PATUL
.JPG "ordine jucarii")
Voi cum vă obişnuiţi copii să strângă jucăriile? De la ce vârstă? Cum procedaţi?
Eu am vazut-o pe nasa mea cum a obisnuit-o pe fetita: implicand-o in toate procesele de „ordine de dupa dezordine”. Si obisnuind-o sa nu treaca la alta activitate fara sa stranga cele folosite pentru precedenta. Automat, in timp, nu prea i-a mai convenit sa imprastie tot, pentru ca stia ca va trebui sa faca si curat, sau macar sa asiste (Roxana – nasa o implica inca de la 1 an si ceva la tot ce presupunea ordinea). Acum ne jucam si ea singura imi spune: Haide, Iulia, sa strangem astea ca sa imi citesti, sau sa ne jucam cu nu stiu ce (are 6 ani).
Cred ca perseverenta e cheia, intai s-a obisnuit sa asiste, apoi sa duca una, alta, apoi nasa noastra a incercat sa se implice la minim in strans si sa o lase mai mult pe ea.
Asa incerc si eu sa fac, sa o implic (de fapt, sper ca se observa din postarile de pe blog, dar eu incerc sa o implic in toate activitatile zilnice). Ai dreptate, perseverenta este cheia succesului…
Sper sa-mi reusesca si mie, pentru ca suna frumos ceea ce povestesti tu despre nasa ta.
Adriana, la tine chiar si dezordinea e mai ordine decat e la mine, daca pot sa spun asa.
Am observat un lucru: cu cat sunt mai multe jucarii cu atat nu se joaca cu ele si ajung aruncate prin casa, am vazut ca isi face o joaca din a imprastia jucariile. Solutia: sortam jucariile, le strangem si i le dam prin rotatie. Doar ca se mai intampla sa nu mai am energie sa fac asta si iarasi se aduna. Ideal ar fi, asa cum zicea si Iulia, sa-i invatam ca nu au voie sa mai scoata alta jucarie pana nu o strang pe cea cu care nu se mai joaca. La noi a functionat aceasta metoda pana s-a nascut fetita. Acum trebuie sa reluam acest obicei. Pe mine ma oboseste psihic foarte tare dezordinea si cred ca si pe D. Imi amintesc cand eram in scoala si la facultate nu ma puteam apuca de invatat pana nu aveam ordine in camera. Acum, nu stiu ce metode sa mai aplic pentru a nu-mi pierde cate 2 ore de fiecare data cand fac curatenie pentru ca aceasta sa dureze doar 5 minute.
Tot cam asa arata si camera Cezarei. Are o parte din jucarii in cutii la care nu ajunge singura si cand le cere o conditionez de strangerea celor deja imprastiate pe covor.
De strans le strangem impreuna, cam de pe la un an si jumatate (atunci ne-am mutat si Cezara are acum camera ei) si incercam sa le punem „pe caprarii”.
Binenteles, mai ales acum in vacanta, jucariile Cezarei ajung si-n bucatarie, si-n hol si in camera noastra … dar seara neaparat le strangem.
Am citi si eu ceva de genul a ceea ce spune inbucatariamea, adica se organizeaza jucariile pe cutii (categorii: carti, papusi, caiete de colorat, obiecte de construit, etc) si copilul are voie doar o categorie o data. Daca vrea altceva, pune la loc in cutia/sertaul corespunzator si isi ia din alta. Eu nu am copii, zic doar ce am citit si ma gandeam ca e o idee f buna.
Aa.(fara blog)
Aa. bine ai venit pe blog!
Am incercat sa i le organizez si eu cat de cat: cartile de colorat intr-o parte, cartile de citit in alta parte, plusurile intr-un loc, …, dar cand are chef de joaca le scoate pe toate si mi-e mila de ea sa-i stric jocul si bucuria… Oricum, incerc sa o obisnuiesc sa strangem impreuna (in prima faza) si apoi as lasa-o pe ea singura… Se vedem cum va functiona…