#DeVorbăCuUnDascăl

#DeVorbăCuUnDASCĂL: Anca Dediu – învățătoarea care își dorește elevi fericiți!

Mă întristează foarte tare faptul că în ultima perioadă aud destul de multe păreri negative despre cadrele didactice! Părinții copiilor se plâng tot mai des de munca profesorilor și foarte rar aud câte o apreciere la adresa unui cadru didactic. Eu știu că nu este chiar așa, cred cu tărie că sunt multe cadre didactice care-și iubesc meseria și care lucrează cu sufletul, în ciuda greutăților pe care le întâmpină zi de zi: lipsa dotărilor și a materialelor didactice, dezinteresul și uneori chiar răutatea părinților, hârțogăria și birocrația, etc.

M-am tot gândit cum am putea să schimbăm lumina în care sunt văzute cadrele didactice? Ce aș putea eu să fac? Și așa mi-a venit ideea proiectului #DeVorbăCuUnDASCĂL, un proiect prin care vreau să scriu cât mai multe articole cu lucruri bune și lucruri frumoase despre cadrele didactice și munca acestora!

________

În primul articol din cadrul proiectului #DeVorbăCuUnDASCĂL o vom cunoaște pe Anca Dediu, o învățătoare care își iubește meseria și își dorești elevi fericiți!

#DeVorbăCuUnDASCĂL: Cine este Anca Dediu – învățătoarea care își dorește elevi fericiți?

Anca Dediu: Sunt profesor pentru învățământ primar la Școala Gimnazială ,,Prof. Emil Panaitescu” din localitatea Cudalbi, județul Galați. Predau în această școală aflată la 56 de km de Galați de aproape 20 de ani. Tot în această școală am învățat și eu.

Clasa spiridușilor, învățătoare Dediu Anca

Ce anume v-a determinat să vă alegeți meseria de dascăl?

Anca Dediu: Eu fac parte din categoria celor care au știut de mici ce vor să se facă când vor crește. Mereu am vrut să mă fac învățătoare! Mama mea a avut aceeași meserie și probabil mi-a transmis dragostea pentru copii, așa că, atunci când am ajuns în clasa a VIII-a am optat fără niciun dubiu pentru Liceul pedagogic. Au urmat cinci ani frumoși de liceu după care m-am întors în satul natal să fac ceea ce învățasem.

De unde vă inspirați în alegerea activităților desfășurate în cadrul orelor de la școală?

Anca Dediu: Internetul e o sursă inepuizabilă de inspirație! Ești la un click distanță de lume! Plec de la o idee și încep să caut. Sunt atâtea site-uri utile, atâtea bloguri educaționale, atâtea grupuri pe Facebook dedicate învățământului, atâția oameni talentați care aleg să împartă lumii din ,,harul” lor. Sunt mulți de la care „fur meserie”: Claudia Badiu, Laura Piroș, Alexandra Fejer, Ana Maria Rusu, Mirela Barcan, Consuela Colțan, Gabriela Șerban, Daniela Stana, Iuliana Cătrună, Iulia Frumosu sunt doar câteva nume ale unor cadre didactice extraordinare!

caiet, clasa pregătitoare

Anca Dediu: Normal că toate aceste activități presupun multă muncă și mult timp. De multe ori mă simt epuizată și mă gândesc să o iau mai ușor pentru că mai am muuult până la pensie 🙂 !

Curcubeu pe șervețele

curcubeu pe șervețele

Terra

Terra

Jocul „Prindem muște”

prindem muște

Unități de măsură pentru timp

unități de măsură pentru timp

Care sunt bucuriile și satisfacțiile unui dascăl?

Anca Dediu: Cea mai mare bucurie e atunci când copiii nu vor să plece de la școală la sfârșitul programului! Anul trecut o fetiță se ținea scai de mine să o iau acasă. Normal că după ce au auzit-o, colegii ei au început să-și dorească același lucru 🙂 !

Când am intrat în învățământ lucram într-o clădire veche, friguroasă prin care mai alerga câte un șoricel. În clasă aveam mulți elevi cu probleme ( pe atunci nu se stia de CES), din familii dezorganizate sau aflate în pragul sărăciei dar erau cuminți și iubitori. Iarna îi mutam pe rând lângă sobă să se încălzească.

Recent am oprit să cumpăr un pepene de pe marginea drumului. Un tânăr înalt, cu ochi albaștri îmi cântărește pepenele și îmi calculează cât face, apoi îmi spune: ,,Vedeți, doamna, că am învățat tabla înmulțirii!”. Îmi fusese elev pentru scurt timp. Un copil care schimbase multe școli și multe ,,mame” dar care acum își câștiga pâinea cinstit și era mândru de asta. Mândră sunt și eu pentru că ceea ce l-am învățat îl ajută să-și câștige traiul. Nu am lucrat niciodată pentru performanță… Eu mi-am dorit elevi fericiți, nu olimpici!

Ce greutăți întâmpinați în desfășurarea activității?

Anca Dediu: Dacă e să mă plâng de ceva, mă pot plânge că nu am destul timp să fac ce-mi trece prin cap! Citeam pe internet că odată cu înaintarea în vârstă avem senzația că timpul trece din ce în ce mai repede…

  • Aș vrea să stau mai mult cu elevii mei, să avem timp să abordăm și altfel conținuturile programei!
  • Aș vrea să nu mai fiu nevoită să împart sala în care îmi desfășor activitatea cu alt colectiv de elevi din gimnaziu, astfel am mai ușura din ghiozdanele elevilor!
  • Aș vrea să mă joc mai mult!
  • Aș vrea să nu mai pun calificative!

Clasa spiridușilor, învățătoare Dediu Anca

Anca Dediu: De greutăți nu pot să mă plâng! Dacă îți stabilești obiective realiste poți să realizezi tot ce îți propui. Am învățat ,,să bat la uși”, să cer ajutor și am avut plăcuta surpriză să și primesc. M-am bucurat mereu de sprijinul părinților și am legat prietenii frumoase cu mulți dintre ei chiar dacă copiii lor nu îmi mai sunt elevi.

Pregătirea sălii de clasă pentru un nou an școlar

transformarea sălii de clasă

Clasa spiridușilor, învățătoare Dediu Anca

Anca Dediu: Referitor la dotările din școală stăm destul de bine (toate clasele sunt dotate cu videoproiectoare, table magnetice, internet). Am mai avea nevoie de calculatoare… Suntem în căutare de sponsori 🙂 . Materiale didactice tot îmi adun de la an la an. Ne gospodărim fiecare cum poate.

Clasa spiridușilor, învățătoare Dediu Anca

Ce ați dori să le transmiteți cadrelor didactice?

Anca Dediu: Aș vrea să le spun celor de la catedră să nu uite pentru ce și-au ales această meserie, să iubească copiii din bănci ca pe cei de acasă, să îi ajute să progreseze, să îi încurajeze atunci când au nevoie și să-i dojenească cu blândețe atunci când greșesc. Fiecare copil este unic și diferit. Ajutați-i să devină niște oameni buni!

O ultimă întrebare: Dacă nu ați fi dascăl, ce meserie ați alege și de ce?

Anca Dediu: Grea întrebare!!! Cred că mi-ar fi plăcut să am un atelier de creație dedicat tot copiilor. Îmi plac orele de AVAP (Arte Vizuale și Abilități Practice) Sunt orele cele mai așteptate de piticii mei pentru că se pot exprima fără nicio teamă! Aici simt că nu pot greși, tot ce fac ei e ,,operă de artă”.

________

Acest articol face parte din proiectul #DeVorbăCuUnDASCĂL, un proiect inițiat de blogul stilulmeudeviata.ro!

Numele meu este Adriana şi îţi urez Bun venit pe blogul Stilul meu de viață! Este un blog pentru părinți și copii, unde veți găsi multe idei despre: joacă, educaţie, organizare, gătit simplu & viaţa noastră de zi cu zi. Îţi mulţumesc pentru vizită şi te mai aştept cu drag în căsuţa mea virtuală! Despre mine & Blog ⇢

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.