La mare in Costinesti si cateva zile in Bucuresti – guest post

Azi o cititoare dragă a blogului ne va povesti despre o vacanţa frumoasă: câteva zile la mare în Costinesti şi câteva zile de hoinăreală în Bucureşti

Pa Laura o ştiu încă de anul trecut din primele postări ale blogul meu. Este o cititoare fidelă a blogului, deşi nu foarte activă în ceea ce priveşte comentariile pe blog 🙂 Dar, îi iert acest lucru, pentru că ştiu că este o mamă foarte ocupată (are trei copii minunaţi!), este profesoară şi este o femeie foarte activă şi ambiţioasă – cu dietă şi mult sport a reuşit să slăbească 27 kg şi să se menţină. Zilele trecute Laura s-a întors din concediul petrecut alături de familia ei şi a acceptat propunerea mea de a ne povesti despre vacanţa lor.

„Dragă Adriana,

Am promis de ceva vreme că voi scrie un guest-post pentru blogul tău. Iată că a venit acea vreme, însă dacă îmi permiţi mă voi abate puţin de la regulă. Nu voi scrie despre oraşul meu, Aiud, din câteva motive – e vacanţă, şi tocmai am petrecut un concediu foarte reuşit, şi profit de faptul că amintirile sunt încă proaspete pentru a  le împărtăşi celorlalţi cititori ai blogului tău. Însă promit că voi reveni cu un articol despre Aiud de îndată ce ne intrăm în activităţile cotidiene, care ne vor tine mai legaţi de aceste meleaguri.

Să începem povestea…a doi părinţi foarte foarte obosiţi şi a trei voinici foarte foarte năstruşnici şi dornici de relaxare, evadare, bălăceală şi mult soare. După îndelungi tatonări de ordin bugetar, am ales un sejur complet la Casa Mândru, Costineşti, urmând recomandărilor călduroase a celor care fuseseră acolo în anii anteriori, dar considerând şi avantajele oferite generos de Doamna Angela – gratuitate la cazare şi masă pentru 2 copii sub 12 ani şi bucătărie ardelenească. Bingo!! Astfel, pentru 7 nopţi, 8 zile, am platit toţi 5  – 1630 ron.

Şederea a fost ireproşabilă. Am avut o camera cu un pat matrimonial mare şi o canapea dublă extensibilă, frigider, aer condiţionat, baie, balcon. Curăţenia zilnică, prosoape suficiente, piscină în curtea răcoroasă şi foarte primitoare.

În ceea ce priveşte mâncarea, aici e punctul forte. Pe lângă faptul că este ardelenească (în nici un alt an, şi mergem la mare de 10 ani, copiii nu au mâncat atat de bine) este şi suficientă, iar la micul dejun, pe lângă porţiile obişnuite, puteai servi 2 feluri de cereale, lapte cald-rece, şi iaurt simplu sau cu fructe. Ceea ce noua ne-a placut şi mai mult era faptul că puteai servi la orice oră cafea, din partea casei.

Plaja aferentă nu ne-a încântat foarte mult, fiind aglomerată –zeci de şezlonguri care zăceau goale, dar nu aveai voie să te aşezi în acea zonă, deci am ales să mergem în zona opusă, cea unde străjuieşte de ani Epava. Acolo am găsit locuri suficiente, apa caldă şi lină, nisipul fin.

După cele 8 zile de relaxare totală am luat drumul Bucureştilor. De foarte multă vreme am plănuit vizitarea Capitalei, şi impresia de acum este o încununare a acestei aşteptări. Am găsit un Bucureşti curat, cochet, îngrijit, cu reţea de transport în comun extrem de bine pusă la punct, încât cele trei zile de colindat în lung şi în lat nu ne-au creat deloc probleme. Cu o hartă detaliată şi un card de călătorie valabil pe orice mijloc de transport, pentru oricâte persoane (desigur, încărcat cu suma aferentă) am parcurs 2 trasee importante. Unul care viza Muzee şi parcuri şi unul care viza obiective religiase şi istorice.

Dintre Muzeele vizitate trebuie să spun că un impact puternic asupra noastră l-a avut Antipa. Modern, complet, curat, profesionist.

Muzeul Ţăranului Român nu a fost tocmai ce aşteptasem din cauza primirii reci şi indiferente a muzeografilor, care nu erau încântaţi să ne răspundă la întrebări, replicând că acea îndatorire nu se regăseşte în fişa postului lor. Muzeul de Geologie, incredibil, a fascinate-o pe micuţa mea de 7 ani, care nu se mai sătura să privească roci, minerale, săruri şi alte chestii aparent neînsemnate pentru restul. De aici am ieşit cu cele mai multe suveniruri-pietre semipreţioase, roci şi dinţi de rechin! Urmează Parcul Kiseleff, curat, odihnitor şi foaaaarte verde, Bufetul de la Şosea, locaţie inetrbelică de întâlnire a marilor personalităţi, Parcul Herăstrău, Arcul de Triumf, Piaţa Charles de Gaulle. Şi desigur plimbare cu metroul!

Parcul Herăstrău ne-a fascinat. Aşezat pe o mare întindere, cuprinde în braţele sale lacul Herăstrău unde poţi face o plimbare cu vaporaşul, barca sau hidrobicicleta. Poţi admira lebedele albe şi negre, precum şi alte păsări de fauna internatională. Ceea ce este foarte practic însă, la ambele întrări poţi închiria gratuit biciclete cu care te poţi plimba fără grijă pe pista alocată lor.  Poţi admira flori, expoziţii, acvarii, poţi petrece cel puţin o jumătate de zi acolo. Nu trebuie ratat Herăstrăul la o vizită cu copiii de orice vărstă în Bucureşti!

Al doilea traseu a vizat Dealul Mitropoliei cu Catedrala Patriarhală şi închinare la Sf. Dimitrie, apoi Antim şi poposire la  Casa Poporului, acest  colos arhitectural al ţării noastre. Ce este impresionat de-a dreptul, e faptul că luxul, fastul, grandoarea şi tot ce se află acolo provine exclusiv din resurse autohtone. Doar acum am înţeles cât de bogată este România şi cât de mult greşim când importăm ceea ce putem produce noi înşine!

Urmează Centrul Vechi, istoric al Bucureştiului. Curtea veche, hanul lui Manuc, Stavropoleos, Sf. Anton, Banca naţională, sediul CEC, străduţele rupte din alte vremuri, aerul boem care te invită la visare, m-am surprins fredonând ou, Champs-Elysees, chiar în faţa localului Micul Paris, şi am înţeles pe loc, fără prea multă istorie, farmecul aparte al acelor vremuri apuse…

Încărcaţi de nostalgie am trecut pragul Muzeului Naţional de Istorie, în clipa în care mai aveam doar jumătate de oră la dispoziţie. Păcat! Însă am reuşit să vedem esenţialul. Expoziţia temporară Comorile Chinei, unde am admirat exponate din Armata de Teracotă (fabulos, în mărime naturală) şi….ceea ce ne-a fascinat până la extaz pe toţi, Tezaurul României. Nu există cuvinte pentru a descrie acele comori, nu atât ca valoare materială ci ca valoare spirituală şi istorică pentru oricare Român!  Dezamăgirea a fost când am aflat cât din tezaur încă mai este înstrăinat…

După aceste zile minunate am luat drumul casei, dornici de a reveni în anii următori şi de a completa cu alte descoperiri bagajul achiziţiilor de vară al familiei noastre. În speranţa că v-am trezit interesul pentru a încerca şi voi aceste minunate experienţe, vă îmbrăţişez cu drag şi vă doresc o vara cât mai bogată în astfel de descoperiri!!

Cu drag, Laura”

___________________________________________________________________________________________________________________________________

Laura îţi mulţumesc frumos că ne-ai povestit şi nouă despre locurile minunate în care v-aţi petrecut vacanţa. Vreau să-ţi spun că este exact genul de vacanţă care îmi place şi mie: relaxare + vizitarea şi descoperirea unor locuri noi.