România la pas – Băile Herculane (trecut şi prezent)!

Staţiunea Băile Herculane este una dintre cele mai vechi staţiuni balneare ale lumii. Numele staţiunii vine de la zeul Hercules – fiul lui Zeus şi a frumoasei Elena, consemnat în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii şi al echilibrului între forţa fizică şi cea spirituală. Staţiunea se află la o altitudine de 168m deasupra mării, aerul de aici fiind puternic ionizat datorită izvoarelor termale din zonă şi a pădurilor din împrejurimi.

Staţiunea Băile Herculane

Bazele staţiunii au fost puse în anul 102 d.Ch de către Împăratul Traian, romanii introducând cultul balnear preluat de la greci.  Romanii au construit aici: temple, băi, monumente şi statui închinate zeilor: Hercules, Aesculap şi Hygieia. Prima atestare documentară a staţiunii datează din anul 153 d.Ch, fapt consemnat într-o tabulă votivă din băi. În perioada civilizaţiei romane, staţiunea a fost un important punct de atracţie pentru aristocraţia Romei antice, aceştia fiind impresionaţi de puterea tămăduitoare a apelor termale din zonă.

Istoria modernă şi contemporană a Băilor Herculane începe după 1718 în cadrul Imperiului austriac. Din anul 1736 începe reconstrucţia şi modernizarea băilor, a căilor de acces în staţiune, precum şi construirea majorităţii edificiilor din staţiune. În perioada dominaţiei austriece staţiunea este vizitată de multe personalităţi: împăratul Iosif al II-a, împăratul Francisc I şi împărăteasa Carolina, împăratul  Franz Iosef şi împărăreasa Elisabeta, Regele Carol I al României, regele Alexandru al Serbiei, Regele Mihai, Regina Maria,etc. În 1847 se montează renumita statuie de bronz a lui Hercules (simbolul staţiunii Baile Herculane), operă a maeştrilor Romel Mayer şi Glanz din Viena. În anul 1852 împăratul Austriei consideră Baile Herculane ca fiind „cea mai frumoasă staţiune de pe continet”, iar împărăteasa Elisabeta (Sisi) menţionează în jurnalului ei intim despre Băile Herculane şi despre momentele distincte şi încântătoare petrecute aici. S-ar putea spune, fără nici o tragere de inimă, că aceasta a fost perioada de glorie a staţiunii Baile Herculane. În această perioadă s-au construit câteva clădiri reprezentative pentru staţiunea Baile Herculane: hotelurile Decebal şi Traian, clădirea Cazinoului, Băile Imperiale Austriece, etc.

Din păcate, perioada de glorie a staţiunii Baile Herculane a cam apus. Toate aceste clădiri superbe din Centrul Istoric al staţiunii sunt într-un stadiu avansat de degradare, doar unele dintre ele fiind în proces de renovare. Păcat … prin zona superbă în care este amplasată (este vorba de Valea Cernei), prin istoria şi arhitectura pe care a moştenit-o, staţiunea are un potenţial turistic imens, dar deocamdată total neexploatat. Să nu mă înţelegeţi greşit: zona este superbă, clădirile sunt superbe (chiar şi aşa aflate într-un stadiu avansat de degradare), apele termale sunt benefice pentru sănătate, dar această staţiune poate mult mai mult. Să sperăm că pe viitor se vor aşeza lucrurile!

Cazinoul din Baile Herculane – clădirea a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind un adevărat monument istoric. Clădirea este construită în stil baroc. Chiar lângă scările cazinoului creşte un Sequoia Giganteea – un arbore declarat monument al naturii. Clădirea se află în proces de reabilitarea, dar lucrările nu sunt încă finalizate (poate în procent de 10%).Băile Imperiale Austriece – au fost construite între anii 1883-1886, după planurile arhitectului Ignac Alpar. Au fost printre cele mai moderne edificii balneare ale vremii respective. Clădirea este construită în stil baroc. Clădirea are o arhitectură simetrică: un corp central (unde se află o sală de aşteptare, în mijlocul căreia tronează o fântână cu o arhitectură maiestuoasă) şi două aripi: aripa stângă pentru băile termo-sulfuroase şi aripa dreaptă pentru băile termo-saline. Arhitectura exterioară a clădirii are foarte multe elemente decorative, intrarea principală fiind evidenţiată printr-un portal acoperit, pe sub care trece strada şi care este legat de Parcul Central prin Podul de fier forjat.Statuia lui Hercules – este realizată din fier de tun de către meşterii germani Glantz şi Romelmayer. A fost dăruită staţiunii de către arhiducele austriac Carol în semn de omagiu pentru ofiţerii şi soldaţii armatei imperiale care s-au făcut bine în urma tratamentului efectuat în această staţiune. Statuia este montată în anul 1847 şi a devenit simbolul staţiunii Baile Herculane.

Vila Elisabeta (denumită iniţial Vila Tatartzy) – a fost construită în anul 1875 de către administratorul staţiunii Carol Tatartzy. În anul 1887 împărăteasa Elisabeta vine să locuiască aici, moment din care vila va purta numele de Vila Elisabeta. Se spune că împărăteasa Elisabeta (Sisi) s-a simtit foarte bine în aceste locuri, dovadă fiind chiar însemnările din jurnalul ei intim. Împărăteasa a scris chiar şi o poezie de 82 de versuri dedicate frumuseţilor acestui loc.Pavilionul 3 (Hotel Francisc, Hotel Severin, Hotel Apollo) – este localizat în Centrul Imperial Istoric. A fost construit în anul 1824 şi i-a găzduit pe Împăratul Francisc I şi soţia sa, Împărăteasa Carolina. În capătul sud-vestic al pavilionului se află o terasă octogonală cu acoperişul împodobit cu dantelării în stil baroc.Pavilionul 6 (Hotel Arhiducele Iosef, Hotel Dacia) – iniţial pe locul acestui pavilion a fost „Ospătăria cea mare”, construită în anul 1824, dar care a ars în anul 1900. În anul 1906, pe locul vechii ospătării s-a construit clădirea actuală a Pavilionului 6. Acest pavilion a fost ultima şi totodată, cea mai impunătoare construcţie din  Centrul Imperial. Clădirea are o structură cu subsol, parter, mezanin şi trei etaje şi a fost dotată la vremea respectvă cu un lift hidraulic.

Baia Hebe – a fost construită în anul 1826 şi refăcută în anul 1864. Este localizată în Centrul Imperial Istoric, între Podul de Piatra şi Hotel Apollo. Era prevăzută cu opt cabine şi un bazin, toate fiind construite din marmură albă şi roşie.

Baia Apollo – este una dintre primele băi construite în staţiune în perioada romană de dezvoltarea a staţiunii. De-a lungul timpului a fost refăcută de mai multe şi a avut mai multe denumiri: Baia Comună, Baia cea Mare, Baia de şindrilă, Baia Ludovic, Baia Crisan . Era prevăzută cu trei bazine de răcire, 32 de cabine şi trei bazine de marmură roşie şi albă pentru baie, câte unul pentru bărbaţi, femei şi militari.

Recomandarea mea este să mergeţi să vizitaţi această staţiune (în mod special Centrul Imperial Istoric)!

Sper din tot sufletul ca cineva să investească în această staţiune 🙁 Ar fi mare păcat ca situaţia ei să rămână aşa, sau să se degradeze şi mai tare!