Azi vreau să vă prezint cartea Animale polare pe intelesul copiilor apărută la editura Vox, o enciclopedie care nu este tocmai pe gustul meu!
De regulă vă prezint cărți care mi-au plăcut și pe care vi le recomand din toată inima, dar de data aceasta nu este chiar așa. Am trecut cu roșu în articol nemulțumirile / observațiile mele, sunt curioasă ce părere aveți și voi.
Cartea prezintă informații despre animalele polare: leul de mare, foca, elefantul de mare, morsa, pinguinul, ursul polar, boul moscat, jderul mâncăcios, bufnița polară, păsările polare. Informațiile din carte sunt bine structurate, iar ilustrațiile sunt clare și reprezentative.
Un lucru care pe mine mă deranjează puțin este faptul că se insistă prea mult pe obiceiul de împerechere a animalelor. Într-adevăr este o enciclopedie și este normal să se regăsească astfel de informații, dar de exemplu la elefantul de mare jumătate din informații sunt despre luptele sângeroase ale masculilor și despre împerecherea rapidă și uneori violentă între masculul și femelă. Mie acest lucru nu mi se pare tocmai ok!
Iată câteva pasaje:
În timpul împerecherii, femela trebuie să se supună voinței masculului, altfel riscă să fie ținută cu forța, printr-o mușcătură de gât.
Masculii strâng femelele în haremuri și se împerechează rapid cu ele. În iureșul amoros, unii pui sunt striviți. Odată sarcina îndeplinită, masculii se întorc în apă, după ce au stat câteva luni fără să mănânce.
Femelele scot strigăte pentru a-i îndepărta pe masculii tineri, care vor și ei să se împerecheze și care le împiedică să se întoarcă în mare.
Adesea, femela, în chiar procesul nașterii, este deranjată de masculul puternic.
Eu am ales să trec peste aceste pasaje, pentru că nu mă simțeam pregătită să-i explic fetiței mele (5 ani) aceste lucruri! Deci recomand această enciclopedie copiilor mai mari sau celor care sunt deja pregătiți să asimileze astfel de informații.
Făcând abstracție de aceste lucruri, informațiile din carte sunt utile, dar dacă aș rugată să recomand o enciclopedie despre animalele polare eu NU AS RECOMANDA ACEASTĂ ENCICLOPEDIE!
ELEFANTUL DE MARE
Este o focă enormă, cea mai mare din câte există. Masculul măsoară 6 metri lungime și cântărește 3 tone. Își datorează numele nasului său în formă de trompă, care îi amplifică grohăitul. Ca și alte pinipede, trăiește în apă, unde se hrănește cu pești și calmari. Se scufundă adânc, protejat împotriva frigului de pielea sa groasă, sub care se află un strat mare de grăsime. Membrele posterioare sunt înotătoare, iar cele din față îl ajută să se deplaseze pe sol.
BOUL MOSCAT
Apărut pe pământ acum câteva milioane de ani, acest văr îndepărtat al caprei are coarne masive și este un rumegător care se hrănește cu iarbă. Trăiește în câmpia pustie din apropierea Polului Nord, numită tundra arctică, unde este foarte frig.[…] Boul moscat poate sta sub cerul liber chiar și când suflă crivățul, deoarece are un dublu înveliș lânos. Micile grupuri familiale se reunesc iarna în mari cirezi, pentru a lupta mai eficient contra frigului și a dușmanilor.
JDERUL MÂNCĂCIOS
Animal robust, cu labe scurte și late, jderul mâncăcios trăiește în regiunile nordice. […] Jderul mâncăcios face parte din familia bursucului. Carnivor puternic, ataca animalele mai mari și mai puternice decât el. Dușmanii săi, lupii și urșii, se tem de el. În timpul verii se hrănește cu diferite păsări, mamifere mici și pești pe care îi prinde aruncându-se fără ezitare în apă. Mănâncă și din resturi de hoituri abandonate de alte animale.
ALTE ANIMALE POLARE
IEPURELE ARCTIC devine alb iarna, pentru a scăpa de vulpe, de râs și de bufnița polară.
VULPEA ARCTICĂ poate sta mai multe zile fără să mănânce, mergând pe pământul înghețat în căutarea unui leming. Adesea îi urmărește pe urșii albi, pentru a mânca din resturile de animale omorâte, abandonate de aceștia.
ELANUL se hrănește cu iarbă și cu ramuri. Vara mănâncă și plante acvatice. Este sezonul în care intră foarte des în apă pentru a scăpa de țânțari. Masculul are coarne pe care le pierde în fiecare an, perioadă în care este lipsit de apărare în fața lupului.
RENUL scormonește în zăpadă cu copitele, pentru a găsi mușchiul și lichenii cu care se hrănește. Pe timpul zilei cirezile de reni se deplasează continuu, uneori migrând pe distanțe mari, de mii de kilometri.
LEMINGII sunt rozătoare mici, care cad adesea victime vulpilor arctice și bufniței polare. Ei sapă galerii în zăpadă pentru a se feri de frig.
HERMINA are blana complet albă, cu excepția vârfului cozii, care este negru.
LUPUL trăiește în haite pentru a vâna mai bine animalele mari: renul, elanul, boul moscat. Este capabil să suporte lipsa hranei două săptămâni și să parcurgă distanțe lungi urmărind o cireadă.
Alte cărți din aceeași colecție: Insectele pe înțelesul copiilor, Maimuțele pe înțelesul copiilor, Dinozaurii pe înțelesul copiilor, Animalele marine pe înțelesul copiilor, Reptilele pe înțelesul copiilor, Păsările pe înțelesul copiilor, Animalele preistorice pe înțelesul copiilor
Voi aveți aceste enciclopedii? Ce părere aveți despre ele?
Adriana, ai dreptate. Nu sunt expuse aceste informatii la nivelul de asimilare normal al copiilor. Dar nici mie personal nu-mi place cum suna unii termeni. Nu neaparat faptul ca se pomeneste de imperechere, dar asocierea cu violenta si cu detalii…prea intime, parerea mea. Categoric nu as lasa la indemana copiilor mei o astfel de carte.
Laura,nici pe mine nu m-a deranjat faptul ca se pomeneste de imperechere. Este o enciclopedie, este normal să se aminteasca de acest lucru, dar detaliile sunt MULT PREA EXPLICITE si uneori PREA VIOLENTE pentru un copil. Totusi titlul enciclopediei este „Animale polare – pe intelesul COPIILOR”.
Nu am aceasta enciclopedie, am insa o serie de enciclopedii pt copii ( http: //www.deagostini.ro/disney_enciclopedia/index.php ) iar ca volumele despre animale am intalnit si noi destul dee expresiile ca „masculul” si „femela” si modul lor de reproducere, dar nu chiar asa de „informativ” ca pasajul descris de tine. Sunt in general informatii despre pui, modul lor de hranire si dimensiunile lor.
Din descrierea ta cred ca aceasta carte si-a gresit cumva titlul prin adaugirea aceea ” pe intelesul copiilor” ca te face sa te gandesc ca e scris la un nivel acceptabil pt copii mici, prescolari si cei de scoala primara.
Da, este normal ca intr-o enciclopedie (fie ea si chiar pentru copii) sa se regaseasca notiunile de: mascul, femela, reproducere! Dar, esti si tu de parere ca pasajul evidentiat de mine este mult prea dur pentru mintea unui copilas, nu-i asa?
Da, sunt de aceeasi parere ca e mult prea explicit si nu chiar pe intelesul copiilor mici. Chiar ma intreb daca nu cumva e prea mult chiar si pt copii care au facut deja biologia ( cred ca in clasa VI). Stiu ca se prena si despre imperechere, dar nu-mi aduc aminte sa fi invatat eu chiar asa de explicit. In orice caz, titlul e foarte derutant pentru un parinte care incearca sa ii ofere ceva educativ copilului. Sintagma asata ” pe intelesul copiilor” m-ar fi pacalit cu siguranta daca nu as fi avut posibilitatea sa rasfoiesc carte inainte de a o cumpara.
Multumesc Adriana pentru impresii, m-am tot uita la ea dar pana la urma nu am comandat-o, principalul motiv a fost ca imaginile nu sunt reale (chiar nu inteleg treaba asta cu enciclopediile si imaginile facute pe calculator) dar acum sigur nu o voi lua. Am comandat in schimb Tinuturile polare de la editura Aquila `93 care sper sa fie in regula, din cate am vazut are multe poze reale si pe mine asta ma intereseaza, informatiile se gasesc foarte usor si asa pot selecta ce vreau sa-i prezint fetitei mele.
Ioana, m-am uitat la preview-ul de pe elefant si pare interesanta enciclopedia de la Aquila. Sa scrii despre ea pe blog, te rog…
Luni primesc cartea si probabil in februarie (dupa concediu 😛 ) voi scrie despre ea, si eu sunt foarte curioasa ce informatii sunt in ea
Mie imi da impresia ca informatiile au fost selectate si puse in aceasta carte fara a fi adaptate pentru nivelul si intelesul copiilor. Trebuia un efort in plus, pentru a transforma pasajul in termeni potriviti copiilor.
Clar nu are continut adaptat copiilor de 5 – 6 ani! L.a fost putin socata cand am inceput sa citesc despre leul de mare, noroc ca m-am oprit la timp…
Noi am luat-o de la biblioteca pe cea cu insectele si ne-a placut foarte mult, mi s-au parut informatiile scurte si foarte utile, de atunci le-am pus in wishlist pe toate , chiar am comandat-o pe asta cu animalele polare si pe cea cu animalele salbatice, o voi studia azi dupa ce ajunge.
Diana, sunt foarte curiosa de parerea ta! Chiar te rog sa revii cu impresii dupa ce rasfoiesti cartea.
Si noi o avem.Am cautat si pe net informatii , si in ce priveste imperecherea , cam asa se procedeaza in realitate. Pentru Luci ,care are 9 ani si 4 luni,eu am considerat-o ok.
Gabriela,eu citesc cu L. din enciclopedii inca de cand avea 2 -3 ani. Am cumparat aceasta encilopedie pentru ca scria pe ea „pe intelesul copiilor” si cum nu era recoamandata o anumita varsta m-am gandit ca merge si la5 ani. Dar noua nu ni se potriveste. Ma gandesc ca la 9 ani un copil percepe altfel lucrurile, are o alta viziune. L. a facut niste ochi cand am citit despre leul de mare 🙁 , noroc ca m-am oprit la timp. Repet, mie nu mi s-a parut potrivita pentru un copil de 5 ani, dar are si pasaje interesante + acele cartonase care se pot decupa.