Poate mă ajutaţi cu câteva idei…

intrebariNu ştiu dacă este ceva specific vârstei (fetiţa mea are aproape 4 ani), dacă este o revoltă a ei sau dacă este doar ceva trecător, dar copilul meu a devenit foarte supărăcios, mofturos şi cu NU în braţe 🙁

Am încercat să am cât mai multă răbdare, să îi explic, să vorbesc cu ea, dar trebuie să recunosc că deja nu mai am răbdare, nu mai ştiu ce să-i spun şi cum să-i spun… Ieri am cedat şi am cam strigat la ea 🙁 Ulterior m-am simţit foarte prost, vinovată… Îmi este clar că undeva greşesc, vreau să îndrept lucrurile dar nu prea ştiu cum s-o fac…

Vă prezint doar câteva situaţii şi modul în care am încercat eu să rezolv problema. Poate mă ajutaţi şi voi cu idei ca să-mi dau seama unde greşesc, sau cum aş putea să îndrept lucrurile…

  1. La joacă în parc împreună cu prietenele ei, tot timpul doreşte să fie ea prima. Şi dacă nu se întâmplă acest lucru, se supără şi se retrage pe o bancă… Exact aşa am păţit şi ieri: ea era cu trotineta iar prietena ei cu bicicleta. A câştigat concursul fetiţa cu bicicleta şi de aici a început supărarea. Ce am făcut eu:
    • i-am explicat că nu poate să fie tot timpul ea prima
    • i-am explicat că bicicleta merge mult mai repede decât trotineta
    • i-am spus că dacă se tot supără din acelaşi motiv: vreau să fiu eu prima, copiii din parc o vor evita şi nu vor mai vrea să se joace cu o fetiţă care doreşte să fie tot timpul prima, indiferent de situaţie…

    Desigur că nimic din ce am spus eu nu a avut efect, ea a stat supărată şi bosumflată. Voi ce aţi fi făcut în locul meu? Cum să gestionez această situaţie?

  2. Indiferent ce o rog să facă: să strângă jucăriile înainte de culcare, să se spele pe dinţi, să se pregătească de baie răspunsul ei este NU, urmat de mârâieli şi plâns. Iar pe mine acest lucru mă termină… Ce am făcut eu:
        • i-am explicat că în fiecare seară trebuie să strângem jucăriile (putem să călcăm din greşeală pe ele şi să le stricăm sau să ne lovim…)
        • i-am explicat că dacă nu se spală pe dinţi, aceştia se pot caria…dar ea refuză în continuare să se spele pe dinţi 🙁 Am încercat mai multe periuţe de dinţi, paste de dinţi dar degeaba…
        • treaba cu baia nu o înţeleg, pentru că odată întrată în vană mă lovesc de celălalt NU – nu vreau să ies din vană! De aici eu trag concluzia că ea nu are o problemă cu baia ci simte nevoia să spună NU?!? Voi aveţi astfel de probleme? Cum gestionaţi aceste situaţii?

Ce concluzii am tras eu:

  • se manifestă aşa când sunt eu cu ea: cu tata, bunicii sau la grădiniţă (am vorbit cu educatoarele) nu are astfel de manifestări (sau nu aşa de des!). De aici eu deduc că: problema este undeva la mine – nu am suficientă răbdare cu ea, sau îi dau prea multă atenţie, sau oare unde greşesc?
  • m-am gândit că poate fi şi un fel de revoltă a ei: la grădiniţă este printre cei mai mici copii din grupa ei (poate de aici dorinţa ei de a fi printre primii???), este ascultătoare şi cuminte (poate de aici nevoia ei de revoltă???)
  • îşi manifestă în acest mod nevoia de afecţiune din partea mea (mă refer aici la partea cu NU) şi dorinţa de a-mi capta atenţia prin orice mijloc posibil…

Offf… nu ştiu dacă am fost coerentă… mi-am vărsat şi eu supărarea aici pe blog…

16 Responses

  1. Antonia says:

    Nu pot sa dau sfaturi, al meu baiat si acum face asa, spune nu, insa face ce ii cer…. 🙂
    Dar cu aceasta ocazie am gasit o carte, pe care as fi vrut si eu sa o a la timpul potrivit…uite aici, poate te intereseaza… http://www.carteacopiilor.ro/catalog/de_ce_spun_copiii_nu.html

    • adriana says:

      Antonia, multumesc pentru recomandare! Din pacate, cartea nu este disponibila nici pe elefant, nici pe carteacopiilor… Poate o sa o gasesc le biblioteca.

      In schimb, acum citesc cartea Cand apare copilul, Francoise Dolto si am gasit cateva raspunsuri la intrebarile mele.

  2. Antonia says:

    O gasesti si pe Elefant, chiar mai ieftina…

  3. Laura P says:

    Eu cred ca te simte mai vulnerabila si mai putin autoritare decat ar trebui. Dovada ca se supune autoritatii celorlati. Nu cred ca un copil de 4 ani e capabil sa inteleaga logic ceea ce incerci tu sa -i explici. Uneori, cred ca ei au nevoia inconstienta sa simta ca suntem suficient de autoritari pentru a-i putea stapani, si oarecum ne teseaza. Sunt cu siguranta momente din acestea in orice familie. Eu am folosit contrangerea, recunosc, si recunosc si ca mi-a fost de mult mai mare folos decat exlicatia logica. Sunt lucruri care trebuie facute punct. Dupa o vreme se va obisnui, va accepta si vei avea un copil disciplinat. Cred ca uneori trebuie sa simta autoritatea si dintr-un cuvant mai apasat, un ton strict si categoric, o mustrare care sa vina in momentul in care trebuie. Eu mi-am mai atins copiii, recunosc, nu a fost placut, dar a fost util. Acum la 8,9 si 10 ani, sunt disciplinati si rareori mai trebuie sa ridic tonul.
    Este doar parerea mea personala, pornita din experienta proprie.
    Succes, si sa faci ce te indeamna inima. Nu uita de vorba-cand Dumnezeu ne iubeste, ne mai si cearta. Cearta sau admonestarea pot servi scopurilor pozitive.

    • adriana says:

      Laura, eu am incercat sa folosesc explicatia logica. Am incredere ca desi este mica, are capacitatea sa inteleaga foarte multe lucruri! Uneori ma simt nevoita sa ridic tonul sau sa folosesc un ton mai autoritar, pentru ca altfel “ma ignora cu gratie” 🙂 Dar, sunt momente in care nu functioneza nici acest lucru… si atunci chiar nu stiu ce sa fac 🙁

  4. Simona says:

    Adriana, eu zic că e ceva trecător și specific vârstei.Și eu am la grădiniță un copil care nu vrea să facă nimic din ceea ce fac ceilalți. Mereu îl ia pe NU în brațe, refuză să participe la activități. Am încercat să îi explic, dar fără niciun rezultat concret. De câteva zile am încercat altă metodă- ignorarea. Când refuză să facă ceva, îl las în pace și nu îl bag în seamă. Văzându-i pe ceilalți copii cum cântă/deseneză vine singur și participă la activități. În modul ăsta, evit să mă enervez și să ridic tonul.

    • adriana says:

      Simona, m-am gandit si eu la varianta cu ignoratul.
      Dar, uite punctual:
      – in parc cand s-a suparat pe fetita care a castigat concursul, daca o ignoram oare nu se simtea abandonata de catre mine 🙁 ? Aceasta este dileme mea… de aceea am ales sa merg la ea si sa incerc sa ii explic (a mia oara) ca nu poate sa castige doar ea…
      – daca ii ignor NU-ul de la spalat pe dinti, va ajunge sa nu se spele deloc pe dinti… Ceea ce nu este ok!

  5. Adela says:

    Adriana, nu e vorba de autoritate din partea ta.Cu cat te vei impune mai mult cu atat reactia ei de a apela la nu va fi mai mare. Si noi am trecut prin aceeasi situatie si cred ca multi parinti ajung la aceasta faza. Ce am facut noi? Am incercat sa eliminam intrebarile care permiteau raspunsuri ca : da sau nu. Asta inseamna ca treci un pic din autoritate copilului. In loc sa ii zici: Hai sa ne spalam pe dinti ! intreab-o daca e pregatita ca in 5 minute sa se spele pe dinti, dai ei puterea de a alege. Acest “fenomen” cere o investitie mare de timp si rabdare dar merita sa incerci. Copiii vor si ei sa faca alegeri si cand nu li se ofera aceasta posibilitate sunt frustrati si aceasta e manifestarea lor naturala de a ne sfida.

    • adriana says:

      Adela, o sa incerc sa schimb formularea intrebarilor. Aseara ne-am lovit din nou de problema spalatului pe dinti. Mi-a venit ideea sa-i arat pe laptop cateva imagini cu dinti stricati si cariati. I-am explicat ca daca nu se spala pe dinti risca sa aiba si ea dintii asa… A functionat: aseara s-a spalat, dar deja dimineata nu 🙁 Nu-i nimic, diseara o sa o luam cu rabdare de la capat 🙂

  6. Alisa says:

    Buna! Si eu am o fetita de 3 ani si jumatate si te inteleg perfect. Ceea ce am inteles eu din manifestarile fetitei mele este ca simte nevoia de a i se respecta alegerile… inclusiv cele negative. Cand o intreb de ce nu vrea sa faca ceva anume imi raspunde simplu: Pentru ca asa vreau eu!. In ceea ce priveste determinarea de a face totusi ceea ce vreau sau trebuie eu una aplic ceva ce-am invatat din disciplina montessoriana: oferirea de alternative.
    Exemplu: Vrei sa ti se carieze dintisorii si sa te doara sau vrei sa te speli pe dinti? Intotdeauna se ofera varianta dorita la sfarsit pentru ca este cea pe care o vor alege in cele mai multe dintre cazuri.
    Sa nu te sperii daca va mai spune si : Da vreau sa mi se carieze dintisorii si sa ma doara. Este o proba de independenta. Subliminal spune: Vreau sa am dreptul la propriile alegeri chiar daca sunt gresite si nu corespund dorintelor tale.
    Cred ca acceptarea si afectivitatea sunt modalitatile de a scapa de acest obicei inversunat.
    Pe langa varsta si etapa absolut normala prin care trece, este posibil sa mai fie si ceva legat de gradinita. Poate percepe gradinata ca pe un abandon sau o tradare din partea ta (poate de aici si dorinta de a fi mereu prima pentru a fi sigura ca e valorizata si acceptata). Trebuie investigat oricum de catre tine.
    Iata un articol in franceza daca te descurci in aceasta limba despre aceasta faza a opunerii sau al lui NU.
    http://www.jeuxetcompagnie.fr/phase-dopposition-quelques-trucs/
    PS Am si un baiat de aceeasi varsta, sunt gemeni, si nu vrei sa stii cum este cu baietii. Adica la el faza aceasta este: vreau imposibilul. Adica vrea o masina care sa aiba remorca chiar daca nu se poate, sau alte lucruri ingineresti (de constructie) care nu pot fi realizate. Spre exemplu astazi a construit din lego o masina cu rotile in lateral. Superba creatie… cred ca vom avea un inventator in familie. 🙂

    • adriana says:

      Alisa, uite ca eu procedam exact invers: Vrei sa te speli pe dinti sau vrei sa ti se carieze? Am sa schimb ordinea variantelor, sa vad ce efect va avea. Multumesc!

      PS Avand gemeni, cred ca nu aveti timp sa va plictisiti niciodata 🙂 Pe de alta parte, este frumos: cresc impreuna, se joaca impreuna…

      Multumesc mult ca ti-ai facut timp sa intri la mine pe blog, te mai astept cu drag!

      • Adela says:

        Adriana si eu le zic la fel si nu are efect. E prea indepartata aceasta consecinta. Trebuie sa fie mai directa, mai aproape de ziua de azi/maine. Eu la zic cei care nu se splala pe dinti nu au voie desert ca zaharul ala trebuie neaparat spalat de pe dinti si functioneaza.

  7. Irina says:

    In privinta strangerii jucariilor… Niste prieteni de-ai nostri au adunat jucariile fetitei intr-un sac si l-au ascuns pe balcon. Fetitei i s-a spus cu o seara inainte ca daca nu le strange, jucariile vor fi date unui copil care poate sa aiba grija de ele. Fetita a fost lasata aproape toata ziua urmatoare cu doar cateva creioane colorate ca sa aiba ce desena. Pe parcursul zilei, intre cateva episoade de plans, fetita a inteles ca ar fi trebuit sa se poarte altfel cu jucariile. Poate nu a fost cea mai buna varianta adoptata, dar a functionat in cazul fetitei prietenilor.
    Bafta!

  8. Adela says:

    Irina, am aplicat si eu metoda asa!Jucariile care nu erau adunate in 15 minute ( atat timp aveau sa le adune) erau adunate de mine intr-o punga si le puneam la loc sigur pana le recastigau. Se pot pune anumite recompense pentru a le recastiga. Nu am luat niciodata toate jucariile, doar cele care nu erau puse la loc si in 15 minute puneau la loc o parte din ele.Acum doar le amintesc ca ce nu e adunat pleaca la plimbare….

  9. AlinaS. says:

    Pentru o perioada cred ca ar trebui sa o lasi mai moale si sa nu mai insisti cu nici una din situatiile la care ea insista cu nu; nici macar sa aduci vorba. Intre timp …. vorbeste mai mult cu ea despre ea, laud-o in tot ce face, chiar si cand nu te intreaba, vorbeste despre trasaturile corpului chiar uitandu-va in oglinda (ii spui ca e frumoasa cand zambeste, cand rade, strambati-va apoi amandoua, chiar spunand NU sa isi vada expresia fetei, etc), ii poti arata filmulete pe youtube despre temele pe care vrei sa le abordezi cum ar fi spalatul pe dinti … sa vada cu ochii ei niste dinti cariati (asta a functionat la ai mei foarte bine, dar nu era cu spalatul ci sa renuntam cu totul la acadele) si apoi incet incet aduci in discutie problemele, cand simiti ca ati plecat de pe taramul NU. La noi imbratisarile exact in momentul ala cand spuneau NU sau se enervau functionau (si functioneaza) foarte bine; parca se descarca de tot ce au acumulat negativ sau frustrari. La fel le dadeam variante dar alese astfel incat orice ar fi ales iesea rezultatul dorit. Ii poti schimba periuta de ex, sau pasta de dinti. La jucarii eu una nu prea insist (si al meu Edi are 4 ani) pentru ca nu au rabdare; sunt bucuroasa cand le strangem impreuna si nu doar eu. Cred ca lui i-as cere prea mult; simt cum ii rapesc din timpul de joaca daca strange doar el. Deni e mai mare (7 ani) darca sa nu cumva sa interpreteze ca discriminez la fel fac si cu ea. E o perioada, intradevar, dar e foarte importanta. Trebuie sa iti faci timp sa o observi mai mult, ce o supara, ce o bucura, cum reactioneaza in diferite situatii, in ce momente (chiar s ale notezi ca sa-ti dai seama de frecventa) si sa o ajuti astfel incat sa nu-si piarda aceasta hotarare si determinare de a spune NU. Va cantari mult mai tarziu sa spuna NU.
    Sper ca nu te-am bulversat, nu am scris intr-o ordine anume ci cum am simtit.
    Numai bine!

  10. melly says:

    Legat de spalatul pe dintii… lasa-o o perioada in pace, sa zicem cateva zile, chiar si o saptamana daca e nevoie, eventual du-o cu tine in baie sub alte scuze, dar ceva care ei sa-i placa, de ex. sa vina cu o rochita de papusi sa o spele, sau o jucarie sau orice face ea in baie cu drag, fara sa-i spui nimica, tu te speli pe dinti si pe ea o ignori, in sensul ca nu-i ceri sa se spele si ea, si faci asa mai multe zile, (vb cu tine in oglinda ca ce dinti curati ai acuma, ca o sa poti manca dulciuri (numesti ce-i place ei cel mai mult) mai spui ca ea nu va manca pt ca dintisorii ei nu sunt curati etc. chesti motivationale pt psihicul ei, dar nu-i spui ei direct, ea te va auzi si va inregistra mesajele) totul porneste de la pshic, trebuie sa inteleaga motivul pt care trebuie sa-si spele dintii, si trebuie sa inteleaga mintea ei asta, asa ca trebuie sa gasesti o solutie de a vorbi pe limba ei, in termenii pe care-i cunoaste si intelege foarte bine. Sa nu i te adresezi asa cum o faci pt un copil mai mare, sau chiar adult. Niciodata sa nu uiti ca mesajul trebuie sa ajunga in capusorul ei. Daca fuge din baie, da-i pace. Pe urma, spune-i ca ai cumparat o pasta noua de dinti cu un “iepuras” sau ce aveti voi pe pasta, desenat, si o periuta cu … (daca e nevoie i-ai una noua, colorata,vesela cu ceva desene), si dai-le ei in mana, spune-i ca nu trebuie sa se spele pe dinti, va spala o papusa de ex … sau o lasi sa iti spele tie dintii, faci zzzz si ii dai voie, va distrati putin pt a coopera mai tarziu… daca e cooperanta din prima, atunci las-o pe ea sa puna pasta pe periuta, la inceput jucati-va, cu rabdare isi va dori ea singura sa se spele intr-o zi … Trebuie doar sa nu o presezi. Sa nu simta presiune si neliniste din partea ta. Zambeste-i fii increzatoare ca intr-o zi se va spala singura
    Noi nu am avut aceasta problema, dar si a avut periuta in manute inca de la 6-8 luni. Acuma cand merg in baie si ma spal pe dinti vine si ea si-si cere periuta, o las sa-si puna ea pasta de dinti … Cand nu avea de gand sa se spele pe dinti ii spuneam ca nu o sa-i creasca dintii nu o sa poate sa manance bomboane 🙂 Metoda cu bomboanele a functionat mereu la noi. Dupa fiecare periere ii aduceam laude spunandu-i ca are dintii frumosi acuma, sunt curati, albi si miros frumos 🙂 O las tot timpul pe ea sa si-i perieze, se uita cum fac eu si prin imitare a ajuns sa se descurce cat de cand, la sf, ii spun sa ma lase sa-i fac si eu putin, si o pun sa faca aaaa si zzz :))

    Doamne! cat am scris, scuza-ma ca am scris un roman, sper din suflet sa iti fie de folos si sa gasesti cea mai potrivita metoda de a o face sa coopereze fara sa se opuna.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *